Intro

De la Adam știm că mărul e o chestie care îți stă în gât când ți-e lumea mai dragă și îți dă un trip pe cinste. În povestea asta, din care primul Om nu se va mai trezi ever, suntem la fel ca Wilhelm Tell. Care ce făcea? Încerca să nimerească mărul așezat pe capul fiului. Să te apuci de scris e cam același lucru și ar fi indicat să nu îți tremure mâna.

luni, 7 martie 2011

Trenule, gasteropodă mică!


Nu ştiu cine a calculat decalajul între România şi Occident, stabilind cu atâta precizie rămânerea noastră în urmă cu o jumătate de secol, dar acela a fost un optimist, asta e sigur. Cică de la sfârşitul acestui an, trenurile CFR vor fi împărţite pe categorii asemenea suratelor vestice, luând şi denumirile acelora. Vom zice Regio în loc de Personal și InterRegio pentru Accelerat şi Rapid. Intercity singur rămâne Intercity. Cu această modificare ajungem, s-ar spune, la zi. La contemporaneitate. Bun şi atunci, unde-i arieratul? Puțintică răbdare! Ministerul de profil va garanta viteza medie a trenurilor, pe căprării. De exemplu, Regio va avea o viteză medie garantată de 30 km/h. Asta cum sună? Păi, să vedem: prima linie de cale ferată din lume, cea dintre Stockton şi Darlington (Marea Britanie), deschisă traficului de călători pe 27 septembrie 1825, era deservită de trenuri ce atingeau ”iuțeala” maximă de 48 km/h şi băteau media pe la 30. Asta da performanţă, atât pentru englezii deschizători de drum de fier cât şi pentru ai noştri, care au ajuns după aproape 200 de ani de unde au plecat pionierii. La o simplă privire, constatăm limpede că la formă suntem sincronici, dar la fond suntem anacronici cât se poate. Făcând media, rezultă că în ansamblu ecartul e de aproape un secol. Deci, n-a fost optimist din cale-afară cel cu jumătatea? Ei, dar partea distractivă abia acum vine. Tatăl meu e un ceferist cu state vechi. De la el știu că prin anii ’70, când lucra la refacţii şi construcţii de linii, acestea ofereau siguranţă în exploatare la viteze între 80 și 140 km/h. Chiar şi în anii ’50, celebra Săgeată Roşie, un automotor cu regim de Rapid, făcea Timişoara-Bucureşti în 7 ore. Azi, cu un Intercity faci pe puțin 11. De unde rezultă că România a rămas în urmă nu doar faţă de Vest ci şi faţă de ea însăşi, cu măcar o jumătate de veac. Nu aș fi zis nimic dacă acest mers de rac cu viteza melcului ar fi avut același efect asupra tatălui meu și l-ar fi întinerit înapoi până în ziua nașterii sau mai departe, în copilăria bunicului. Din păcate însă, oamenii nu pot avansa înapoi, doar țara.   

Un comentariu:

  1. empatizez cu iuţeală maximă. şi tata a fost ceferist, la regionala CF Constanţa, Atelierul de proiectare. n-a reuşit comunismul să-l albească complet, a făcut-o "economia de paporniţă" de după revoluţie. la Transporturi s-au perindat cei mai netrebnici borfaşi, care-au jefuit zeci de miliarde. asta-i explicaţia. simplă. nu-i întâmplător că cei mai influenţi, mai puternici şi mai guralivi oameni politici au trecut pe la ministerul ăla...
    de la Constanţa la Bucureşti făceai în vremea lui Pingelică puţin peste două ore. Acum, după cheltuieli de miliarde (de spui că aduceau cel puţin TGV-ul) şi aproape-un deceniu de lucrări la "reabilitarea" liniei (şi aducerea ei la "standarde UE", lol) aceeaşi distanţă va fi parcursă cu aproape jumătate de oră mai mult decât în comunism. cu o linie nou-nouţă! în condiţiile în care ţările serioase lucrează deja la proiecte de linii ferate mai iuţi decât avionul... în ritmul ăsta, în curând ne vom întoarce la birje.

    RăspundețiȘtergere