Ghicim si noi ceva?

Intrati pe pagina de Facebook a Festivalului International de Literatura de la Timisoara si acceptati provocarea organizatorilor. Trebuie doar sa identificati numele invitatilor la aceasta editie, pe baza descrierilor oferite. Nu e usor, ce-i drept, mai ales cand va confruntati cu o asemenea enigma: 

3. S-a născut la Timișoara, pe 11 septembrie 1980, într-o familie tipic central-europeană. Premiat, pentru poezie, chiar de la debut (Premiul USR Timișoara, în 2001). Apoi a alunecat spre proză. A avut o lectură publică la Paris. N-a fost rău. Dar parcă i-a plăcut mult-mult și la Kikinda, anul asta, la Short Story Festival.

Eu va doresc totusi mult succes!

Festivalul prozei scurte de la Kikinda

8th Short Story Festival in Kikinda

Pe scurt, ca să respect profilul evenimentului, povestea festivalului de proză scurtă la care am participat zilele trecute în Serbia sună cam așa: la Kikinda, singura care a tras oblonul a fost vara fierbinte, ceea ce nu cred că e de regretat. Deși titrată ca o ediție de criză - Kikinda schwortz (Kikinda falită), în lipsa unei susțineri financiare din partea Ministerului sârb al Culturii, întâlnirea scriitorilor a decurs admirabil. Am petrecut așadar două zile pline și două nopți debordante. Să le luăm pe rând.

29 August

Seara, de la orele 21, lectura publică la Biblioteca ”Jovan Popovic” din Kikinda.

De la stânga spre dreapta, am fost pe scenă: Zsuzsa Csobanka (Ungaria), David Albahari (Serbia), Bojan Krivokapic (Serbia), Tea Tulic (Croația), Marko Pogacar (Croația), Srdjan Papic (Serbia - organizator al festivalului), Alexandru Potcoavă ( din ”țara vecină și prietenă”), Berislav Blagojevic (Bosnia și Herțegovina), Merejn de Bur (Olanda) și Enes Halilovic (Serbia). 

Publicul a fost numeros, peste așteptările mele

  Am citit o proză scurtă în română, în timp ce pe ecranul din spate am fost dublat de traducerea în sârbă și triplat de cea în engleză 

 Hvala lepo, Kikinda!

Seara a fost precedată de vizita unei colonii de artiști plastici ce lucrează în teracotă

și urmată de o noapte lungă într-un local pe nume Roza, unde am petrecut cu muzică sârbească veche

 Cred că vă puteți face o idee despre ce și cum a fost, așa că voi încheia relatarea primei zile cu

30 August

Ajunși la Belgrad, ne-am îndreptat spre Centrul cultural Parobrod pentru a doua lectură publică. După ce am umplut curtea unei biblioteci, acum am blocat o stradă (inclusiv cu ajutorul unei scrumiere).

 Alt public, alt text, aceeași plăcere

 Iar la final, spre dimineață

Astfel s-a petrecut pentru mine a 8-a ediție a Festivalului de proză scurtă de la Kikinda, 2013. A urmat drumul spre casă, prelungit cu două ore grație agricultorilor din Verseț, care au organizat o lectură drive-in pe drumul spre graniță. 

 Publicul a fost și de această dată extrem de numeros