Intro

De la Adam știm că mărul e o chestie care îți stă în gât când ți-e lumea mai dragă și îți dă un trip pe cinste. În povestea asta, din care primul Om nu se va mai trezi ever, suntem la fel ca Wilhelm Tell. Care ce făcea? Încerca să nimerească mărul așezat pe capul fiului. Să te apuci de scris e cam același lucru și ar fi indicat să nu îți tremure mâna.

duminică, 20 martie 2011

Salonul de Carte de la Paris 2011, partea I

Sub un cer gri, din care Parisul are toată ziua, m-am luat pe la prânz, imediat după cafeaua de dimineață și m-am dus la Salonul de Carte. După o oră de stat la coadă cu alți matinali ca mine am pătruns în sfârșit în hala de expoziție. Ce era acolo? Industrie, frate!
Anul acesta, locul de onoare a revenit literaturii din țările nordice, reprezentată de peste 60 de autori danezi, finlandezi, suedezi, norvegieni etc. Cărțile acestora au fost expuse la stand - în Bois de Lettres, o pădure literară de mesteceni cu rafturi simpatice, Ikea, nu alta.
Dacă pe la nordici am mai putut respira, la sesiunea de autografe a lui Charles Aznavour n-am avut când. E ca și cum m-aș fi dus la Luvru să o pozez pe Mona Lisa. Aia încă n-am reușit și nu-mi mai bat capul, dar iată că pe Gică Petrescu al francezilor l-am tras în cadru! Și am șters-o repede la aer.
La aer, adică la standul Plon, unde David Foenkinos intrase și el în sesiune de dat cu subsemnatul. Cu niște ani în urmă i-am prezentat o carte la Timișoara, acum ne-am strâns mâna, ce mai, suntem chit.

Bun, o iau încetișor spre sala care găzduia colocviul Cioran când, la standul Armeniei, dau iar nas în nas cu Aznavour. Aflu și că Erevanul va fi capitala mondială a cărții în 2012. Sunt curios cum o să acopere celebrul Radio evenimentul.

Ajung la colocviul ocazionat de Centenarul Emil Cioran. N-am să vă fac un rezumat. Rețin doar că pe siteul Salonului se menționează Emil Cioran, filosof român de expresie franceză, iar Livius Ciocârlie crede că e vorba de fapt de un filosof francez de origine română. Cine să mai știe?

Acesta ar fi Jean Mattern, coordonator de colecție la Gallimard și un romancier interesant, ce-și pune la treabă moștenirea biografică central-europeană.
Iată și standul armatei franceze, în așteptarea ultimului best-seller, cel despre intervenția curajoasă din Libia.
Vă prezint un câine român, care nici nu prea știe să citească. Unde a găsit el lansare de carne în program?

Mda, cam asta a fost cu prima parte a Salonului. Vă las prin pădurea de mesteceni cu rafturi și scăunele pescărești sau vânătorești atașate. În locul lor, aș fi agățat în cui niște pături, să fie dom`le ca la iarbă verde. Dar, sigur, la nordici poate nu e obiceiul, că pământul e mai rece și apoi, cine a mai văzut să te întinzi cu pătura pe mochetă...

Un comentariu:

  1. multumim, badie! ma enervasem pe tine ca nu pot sa te comentez. credeam ca de vina sunt nemtii sau evreii, cand colo - francezii! dor de voi

    RăspundețiȘtergere