Salonul de Carte de la Paris 2011, partea I

Sub un cer gri, din care Parisul are toată ziua, m-am luat pe la prânz, imediat după cafeaua de dimineață și m-am dus la Salonul de Carte. După o oră de stat la coadă cu alți matinali ca mine am pătruns în sfârșit în hala de expoziție. Ce era acolo? Industrie, frate!

Anul acesta, locul de onoare a revenit literaturii din țările nordice, reprezentată de peste 60 de autori danezi, finlandezi, suedezi, norvegieni etc. Cărțile acestora au fost expuse la stand - în Bois de Lettres, o pădure literară de mesteceni cu rafturi simpatice, Ikea, nu alta.

Dacă pe la nordici am mai putut respira, la sesiunea de autografe a lui Charles Aznavour n-am avut când. E ca și cum m-aș fi dus la Luvru să o pozez pe Mona Lisa. Aia încă n-am reușit și nu-mi mai bat capul, dar iată că pe Gică Petrescu al francezilor l-am tras în cadru! Și am șters-o repede la aer.

La aer, adică la standul Plon, unde David Foenkinos intrase și el în sesiune de dat cu subsemnatul. Cu niște ani în urmă i-am prezentat o carte la Timișoara, acum ne-am strâns mâna, ce mai, suntem chit.

Bun, o iau încetișor spre sala care găzduia colocviul Cioran când, la standul Armeniei, dau iar nas în nas cu Aznavour. Aflu și că Erevanul va fi capitala mondială a cărții în 2012. Sunt curios cum o să acopere celebrul Radio evenimentul.

Ajung la colocviul ocazionat de Centenarul Emil Cioran. N-am să vă fac un rezumat. Rețin doar că pe siteul Salonului se menționează Emil Cioran, filosof român de expresie franceză, iar Livius Ciocârlie crede că e vorba de fapt de un filosof francez de origine română. Cine să mai știe?

Acesta ar fi Jean Mattern, coordonator de colecție la Gallimard și un romancier interesant, ce-și pune la treabă moștenirea biografică central-europeană.

Iată și standul armatei franceze, în așteptarea ultimului best-seller, cel despre intervenția curajoasă din Libia.

Vă prezint un câine român, care nici nu prea știe să citească. Unde a găsit el lansare de carne în program?

Mda, cam asta a fost cu prima parte a Salonului. Vă las prin pădurea de mesteceni cu rafturi și scăunele pescărești sau vânătorești atașate. În locul lor, aș fi agățat în cui niște pături, să fie dom`le ca la iarbă verde. Dar, sigur, la nordici poate nu e obiceiul, că pământul e mai rece și apoi, cine a mai văzut să te întinzi cu pătura pe mochetă...