izzy

ne-au trezit rafalele de mitralieră

nu știam cine sunt nici nu conta

maică-mea e musulmană tata sârb ortodox dacă

nu ne împușcau unii o făceau ceilalți

                        *

tata a dat casa pe o mașină și am fugit

din orășelul bosniac de munte

prima dată ne-au oprit musulmanii

mama îi cunoștea și ne-au lăsat să trecem

tata ne-a scăpat apoi de soldații sârbi

și am ajuns într-un oraș mai ferit

                        *

într-o dimineață tata l-a luat pe fratele meu și

s-au strecurat într-un avion de poștă spre belgrad

eu mi-am continuat drumul cu mama

cu autobuzul spre serbia

la primul filtru l-au dat jos pe un musulman

și l-au împușcat la marginea drumului

mai sunt și alții au întrebat sârbii nu nu mai sunt

a zis șoferul și când a băgat într-a-ntâia i-a spus

mamei că următoarea oprire ar putea fi

și ultima pentru noi

granița cu serbia era un pod foarte aglomerat

în zilele acelea norocul nostru că a sunat alarma

aeriană și până să cadă rachetele americane

sârbii au grăbit convoiul fără să se mai uite

                        *

în belgrad ne-am strâns în sfârșit toată familia

și ne-am hotărât să fugim în germania

în timișoara însă am pierdut trenul și

așa am rămas aici am învățat limba

până la urmă nu am mai plecat

                        *

de zece ani ne dorim cetățenia română în

fiecare an ne prezentăm la comisie

între timp am învățat geografia și istoria româniei

știm imnul pe de rost toate strofele că

așa ți se cere la examen ne ascultă ăia

cu manualul în față să nu-i păcălim

știm mănăstirile lui ștefan cel mare ca

pe străzile orașului natal din munții bosniei

ca să mă exprim românește nu știu

ce pizda mă-sii mai vor de la noi  

                        *

tu alex cum ai ajuns aici

eu m-am născut aici nu m-a întrebat nimeni nimic

românia e doar o

întâmplare în viața mea