Kakania care sunt

De curând, pe siteul Afroditei Cionchin mi-a apărut un  fragment din ultimul meu roman, intitulat - nu știu dacă definitiv - De florile mărului. Vă invit să citiți textul la adresa respectivă și, ca să intrați mai bine în atmosferă, vă ofer aici câteva fotografii din amurgul Imperiului și al străbunului meu.  Acesta a avut doar două fotografii la viața lui, una din copilărie și cealaltă din cătănie. Iată-l așadar pe Zugsfuhrerul (plutonierul) Lanyi Mihaly din Regimentul 61 K.u.K. Infanterie Ritter von Frank Timișoara, cu puțin timp înainte de plecarea pe frontul din Italia:

Tânărul cu busolă pe piept cade în a 9-a bătălie de pe Isonzo împreună cu mai toți camarazii lui și e depus lângă aceștia în cimitirul militar Austro-Ungar din Stanjel (Slovenia):

Fotografiile cu cimitirul de campanie au fost realizate de Istvan, camarad și frate de cruce al lui Mihaly, și i-au fost trimise stră-străbunicii mele prin poștă, nu de alta, dar spatele frontului era zonă interzisă civililor astfel că femeia n-ar fi avut cum să vadă cu ochii ei mormântul băiatului. Din păcate, trebuie să mă mulțumesc și eu cu aceste poze vechi, căci, dacă aș face azi o vizită la fața locului, aș găsi doar asta:

Filiis Optimis - Patria Grata și gata. Nici urmă din locul de veci al lui Lanyi Mihaly sau al celorlalți. A se vedea, cu ilustrație muzicală, și  http://www.youtube.com/watch?v=bgqMWBvUw-Q&feature=related de la minutul 8 și 24”. Cei mai buni fii au dispărut cu totul sub iarbă și nu mai există o patrie care să și-i adjudece. Rămâne deci pentru noi, urmașii, să ne asumăm morții. De aceea spun că tu, Lanyi Mihaly, ești umbra mea optimă, iar eu sunt Kakania ta recunoscătoare.