Intro

De la Adam știm că mărul e o chestie care îți stă în gât când ți-e lumea mai dragă și îți dă un trip pe cinste. În povestea asta, din care primul Om nu se va mai trezi ever, suntem la fel ca Wilhelm Tell. Care ce făcea? Încerca să nimerească mărul așezat pe capul fiului. Să te apuci de scris e cam același lucru și ar fi indicat să nu îți tremure mâna.

joi, 27 martie 2014

Ce a văzut Parisul în Paris (cu excepția Salonului de Carte) - Partea a V-a

Venirea
Lucrurile au luat-o razna într-o duminică dimineaţă de august, când primii trecători prin Place du Parvis Notre Dame, angajaţi ai bistrourilor din zonă, au zărit obiectul. (...)

Credincioşii începură să înţeleagă ce se întâmplă şi îngenuncheară. În spatele lor, primele valuri de turişti se îmbulziră să facă poze. (...) Pe seară, spectacolul public fu întrerupt de apariţia pe ecrane a unui individ la costum, care lectură monoton un comunicat de presă. (...)
Preoţii se retraseră jenaţi, deşi pe undeva mulţumiţi, pentru că din toată tevatura se aleseseră totuşi cu o repetiţie generală reuşită. 

Veteranii

- Nu, domnule... Jan. Eu este un altul, vorba lui Rimbaud. În orice caz, nu eu sunt moartea. Azi avem o comemorare cu depunere de coroane şi tot tacâmul la monumentul din colţul străzii, acela dedicat camarazilor căzuţi la eliberarea Parisului şi am dorit, dat fiind că suntem cam de-o vârstă, să vă invit. După atâtea zeci de ani în care am locuit sub acelaşi acoperiş, eu proprietar, dumneavoastră portar, cred că putem lăsa la o parte statutul fiecăruia şi să schimbăm o vorbă, să ne cunoaştem.
 (...) Oricum, pun pariu că n-aţi băgat de seamă până acum monumentul nostru. Aţi trecut pur şi simplu pe lângă el, aşa-i?      
- Dimpotrivă, făcu moşul. Dar nici nu mi-am imaginat o luptă. Aş spune că băieţii fugeau prin dreptul parcului sau se opriseră să observe un joc de petanque când germanii aşezaţi pe-o terasă la bere i-au lăsat laţi fără să se ridice măcar de pe scaune.

- Glumiţi, nu? se încruntă domnul Maurice şi lungi pasul fără să-l slăbească pe polonez, care se sili să-l urmeze în marş forţat ca un copil târât după el de părinte.

Cursa 

Tânărul porni televizorul, se aşeză pe canapea şi butonă telecomanda. (...) Nu îi era somn deloc, n-avea chef să se culce pentru câteva ore, aşa că rămase să-i urmărească în acţiune pe poliţiştii parizieni care, când nu dormitau prin microbuzele lor, încolţeau hoţi de buzunare la metrou, contrabandişti de ţigări şi telefoane furate, şoferi băuţi şi prostituate din Bois de Boulogne, restante la creditul pentru nevoi personale investit în operaţia de schimbare de sex.



Se ridică, se îmbrăcă, puse de cafea, duse gunoiul, îşi turnă o ceaşcă de cafea, aprinse o ţigară şi aşteptă să se trezească Oana. Peste puţin, scoaseră geamantanele pe hol şi coborâră. Predară cheile la portar şi ieşiră în stradă. (...) La un moment dat, un taxi întoarse peste linia continuă şi opri în faţa celor doi.(...)
- Vă mai întoarceţi? se interesă taximetristul.
- A, nu! sări Oana. Nici nu ne gândim!
- La ce? interveni Alex.(...)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu