Rama de metrou tocmai pornise din staţia
Charonne. Călătorii care nu prinseseră un scaun liber se rezemau de pereţi şi
uşi sau încercau să se agaţe de o bară. Odată ce toţi îşi găsiră locul şi
foiala încetă, privirile pasagerilor se fixară care în tavan, care pe geamuri
sau în ceafa vecinului, evitând în orice caz să se intersecteze cu altele.
Norocoşii ce stăteau jos îşi putură scoate cărţile şi se scufundară în lectură.
(...)
- Atenţie, stimaţi pasageri. Suntem informaţi
că în toate cele cinci vagoane au fost semnalaţi hoţi de buzunare, anunţă
conductorul placid. Pentru siguranţa dumneavoastră, sunteţi rugaţi să vă
supravegheaţi îndeaproape bunurile personale.
-
Dar nu se poate! sări o doamnă. Indivizii aceştia nu mai au pic de ruşine!
-
Ce Gulag, ce Auschwitz? mormăi un tânăr. Ai zice că următoarea staţie e
Bastille. Închisoarea, nu opera. Deşi prima arăta mai normal şi avea şi
acustică mai bună.
-
Mă piş pe revoluţia franceză! urlă altul. Uite unde am ajuns!
-
République, spuse vocea pe un ton triumfător.
Mulţimea se scurse
afară şi năvăli pe trepte spre ieşire (...).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu